Category Archives: Video

Simboluri şi semnificaţii în videoclipul melodiei „Where’s the Revolution” (Depeche Mode)

Simboluri şi semnificaţii în videoclipul melodiei
„Where’s the Revolution” (Depeche Mode)

de Antonio Boloţ

Revoluţie spirituală, începută acum 2000 de ani de Mântuitorul Hristos, mereu mai buni decât răi, nu revoluţie neomarxistă!

Piesa muzicală Where’s the Revolution este de pe albumul intitulat Spirit, pe care trupa Depeche Mode l-a lansat oficial în data de 17 martie 2017. Regizorul videoclipului e olandezul Anton Corbijn, un „tătic” în domeniu, creator al unor filme de succes.

Videoclipul pe care îl vom analiza în continuare este realizat aproape în întregime alb-negru, aspect ce conferă mesajului transmis o notă gravă, o aură de apriorică clasicitate, dar şi suport pentru ca muzica să poată fi inteligent „gustată” cu ajutorul imaginilor.

Artiştii cu bărbi lungi, care apar la începutul şi la sfârşitul videoclipului, sunt imaginea stereotipă a corifeilor comunismului-ateist Lenin, Stalin şi Marx, cei care au împins lumea precum o ladă de gunoi spre distrugere.



La minutul 1:11, dar şi în alte câteva cadre, se observă pe zid crucifixul în dreapta lui Dave, sus, adică sub o fereastră, loc prin care intră lumina în întunericul gol al clădirii ce seamănă cu un siloz comunist părăginit. Reflectarea falimentului comunismului pe care încă mai încearcă unii să îl reînvie sub alte înfăţişări prin „revoluţii” (de fapt manipulări prin care omului i se confiscă libertatea) roşii sau de diferite culori curcubeice… De aceea Dave Gahan zice ironic şi hotărât în refren, fără să-i mai întrebe pe militanţi,
Where’s the Revolution


Dave Gahan se prezintă cu mâinile întinse, imitând ipostaza Mântuitorului Iisus Hristos răstignit pe cruce, transmiţând astfel un mesaj creştin. Există două căi pe care le putem urma în viaţă, cea a asumării crucii, a vieţii şi a învăţăturii Mântuitorului, cale ce redă omului reala libertate şi demnitatea de persoană cu suflet veşnic, şi calea revoluţiilor şi a ideologiilor seculare de tot felul, care manipulează mulţimile, depersonalizând omul şi folosindu-l, exploatându-l precum un animal de către societatea comunistă sau consumeristă, două feţe ale aceleiaşi perspective materialiste asupra vieţii. Omul devine un obiect la îndemâna păpuşarilor din umbră care-l transformă, degradându-l, din cineva în ceva de unică folosinţă.

Grupul de bărbaţi îmbrăcaţi la fel, purtând bască proletară şi defilând milităreşte la începutul clipului, apoi având o coregrafie ce schiţează un joc al dezordinii organizate, am putea să-l interpretăm ca făcând referire la anii cruzi, sângeroşi ai bolşevismului în Rusia şi în Europa de Est. Un timp istoric caracterizat prin teroare, foame şi oameni ucişi pentru că refuzau ateismul, nedorind să se lepede de valorile tradiţionale creştine.

Spre deosebire de această perioadă a „virilităţii” criminale, a dogmatismului absurd, grupul de femei cu steaguri exprimă un alt tip de abordare a „revoluţiei”, de data aceasta în Occident, în lumea liberă de comunism. Însăşi vestimentaţia tinerelor cu chipiu şi veston spune multe despre noua propagandă. Faptul că sunt îmbrăcate sumar, indecent de la brâu în jos trimite la aşa-zisa „revoluţie sexuală”, la promovarea hedonismului „eliberator”, tot în scopul de a înrobi cumva oamenii, îndepărtându-i prin metode „soft” de biserică, de Dumnezeu şi de mântuire. O imagine a femeii în totală contradicţie cu felul cum este ea reprezentată, iconizată în biserică, – chipul evlavios şi cuviincios al femeilor sfinte ortodoxe. Se perverteşte imaginea curată, creştină a femeii-mamă, decăzând-o prin influenţa mass-media în starea de obiect-stimulator al plăcerilor neînfrânate. Să nu mai vorbim despre „corectitudinea politică” şi neomarxismul ce doresc să-şi întindă tentaculele peste tot prin susţinătorii lor, promovând nefirescul.

Deşi videoclipul este alb-negru, regizorul lasă totuşi să fie vizibilă de câteva ori o culoare, – roşul. Ea apare pe pânzele steagurilor purtate de femei, semn al ideologiei patimaşe comuniste, al idolatriei, al nebuniei şi al aprinderii iraţionale a dictatorilor exterminatori, dar aceeaşi culoare se mai află şi pe sacoul lui Dave Gahan. Roşul ciclamen capătă aici un alt sens, fiind acompaniat discret de crucea aşezată pe perete. Haina roşie este un simbol arhetipal, amintind de haina cu care a fost acoperit Mântuitorul Hristos, în semn de batjocură, în timpul pătimirilor, şi pentru care ostaşii romani au aruncat sorţi. În definitiv, roşul mai poate semnifica sângele martirilor vărsat pentru apărarea şi mărturisirea adevăratei credinţe. Un îndemn la asumarea crucii şi a muceniciei, de orice fel ar fi ea.

Versurile „Who’s making your decisions? / You or your religion?” e firesc să provoace ridicări dezaprobatoare de sprânceană omului credincios, creştinului practicant. Nu putem concepe ca fiind un adevăr ceea ce prima strofă a melodiei sugerează, că omul e ţinut jos şi minţit deoarece în deciziile sale acceptă preceptele religioase. Într-un mod nediscriminator şi greşit autorii versurilor pun pe acelaşi plan credinţa religioasă a omului cu influenţele guvernului, ale ţărilor şi ale patriotarzilor în societate. Pentru noi Ortodoxia este religia libertăţii adevărate, a iubirii şi a unităţii, iar asumarea sa corect aduce doar bine, daruri nepreţuite de la Dumnezeu. „Dumnezeu este o libertate realizată, omul este o libertate pe cale de a se realiza, pe cale de a se împlini.” (Nikolai Berdiaev) Aşadar, ideea acestor versuri nu concordă cu simbolurile creştine din videoclip, pe care am încercat să le explicăm în prima parte a analizei noastre.

Pe de altă parte, în viziunea mea, aceleaşi versuri ar putea fi interpretate în răspăr (ca o critică a noilor forme de religie actuale de sorginte New Age), adică în sensul simbolurilor creştine identificate până acum în clip, deşi nu sunt sigur că aş fi pe placul textierilor. Chiar dacă Dave Gahan a cântat melodii ca Personal Jesus şi Policy of Truth, după ani botezându-se creştin-ortodox, nu trebuie să cădem în eroarea de a considera că trupa Depeche Mode este una religioasă. Pot fi găsite clipuri sau frânturi de versuri cu simbolistică creştină, sau care pot fi interpretate în acest registru, dar nu întotdeauna. Astfel că versurile primei strofe ne pot dezvălui tendinţa vremurilor actuale, când omul se autodivinizează, autoidolatrizându-se şi considerându-se măsura tuturor lucrurilor, arogându-şi dreptul, nu şi responsabilitatea, de a dispune de libertatea totală pe care i-o poate oferi viaţa destul de scurtă, totuşi. Cultul eului poate deveni propria religie, cu urmări nefaste pentru cel care uită de biserică şi de Dumnezeu.

Totul se încheie cu cei trei bărboşi care se descotorosesc de steaguri, trântindu-le jos, simbol al eşecului oricărei ideologii şi revoluţii fără de Dumnezeu. „Uită-te la ţările în care au avut loc revoluţii: a reuşit vreuna? Niciuna!”(1).

Notă:
(1). Ieromonahul Simeon Grigoriatul – Un interviu neconvenţional

 

Anunțuri

Fericita Xenia de Sankt Peteresburg. Viaţa [video] şi acatistul [audio], în limba rusă

Viata Fericitei Xenia de Sankt Petersburg (rus.), 46 min.

Acatistul Cuvioasei Xenia de Sankt Peteresburg (rus.), 40 min.

Proslavirea oficială a Cuvioasei Xenia de Sankt Petersburg (video, 1978)

În anul 1978, la 24 septembrie, a avut loc canonizarea Cuvioasei Xenia din Sankt Petersburg de către Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei. Aveti mai sus filmarea acestui mare eveniment al proslăvirii Sfintei Xenia, slujba fiind condusă de Mitropolitul Filaret Voznesensky († 1985), împreună cu membrii Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei (ROCOR) și cu nenumărați preoți și diaconi.

„Bucură-te Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!”

Stareţul Tadei de la Vitovniţa, „Cum ne sunt gândurile, aşa ne este şi viaţa” [6 părți]

Părintele Tadei s’a născut în anul 1914 în satul Vitovniţa, din părinţi evlavioşi, ţărani, de praznicul Sfântului Apostol Toma şi a primit numele de Toma.

După ce a terminat şcoala primară, tânărul Toma a urmat şi absolvit Şcoala de Comerţ şi Meserii din Petrovaţ pe Mlava. Deoarece s’a îmbolnăvit grav, a hotărât ca ultimii ani din viaţă să îi închine slujirii lui Dumnezeu.

Începuturile vieţii sale călugăreşti sânt legate de mănăstirea Milkovo de lângă Svilainţa şi de Părintele Ambrosie de la Milkovo, ucenic al Cuviosului Ambrosie de la Optina, care, după cuvintele Stareţului Tadei, avea “nemărginită dragoste şi iertare”.

S’a închinoviat în 1935 la Mănăstirea Gorniak, pe 10 Martie (toate datele sânt pe stil vechi, potrivit calendarului Bisericii Ortodoxe Sârbe), spre a fi tuns în cinul monahicesc la 14 Iulie, acelaşi an, ca frate în obştea Mănăstirii Gorniak.

Îndată după închinoviere, în 1935, a fost îndrumat spre Şcoala de Iconografie de la Mănăstirea Rakoviţa. La dorinţa Patriarhului Bisericii Ortodoxe Sârbe de la acea vreme, Varnava, Episcopul Veniamin i-a dat monahului Tadei dezlegare canonică să meargă în eparhia Belgradului şi Karloviţului, iar acesta a intrat în obştea mănăstirii de la Rakoviţa.

A fost hirotonit în cinul de ieromonah la 3 Februarie 1938, la Mănăstirea Rakoviţa, de către Episcopul Mitrofan al Harkovului (arhiereu al Bisericii Ortodoxe Ruse de peste Graniţe.). A fost ridicat la treapta de egumen în 1949, în catedrala din Belgrad, de către vicarul patriarhal Visarion, fost episcop al Banatului. În Octombrie 1938, ieromonahul Tadei a fost mutat, pentru nevoile slujirii, la Patriarhia din Peci. După încheierea celui de al Doilea Război Mondial, ieromonahul Tadei a părăsit Peciul şi s’a întors la Mănăstirea Rakoviţa. În Aprilie 1947, ieromonahul Tadei s’a reîntors în eparhia Branicevo cu dezlegare canonică şi a intrat în obştea mănăstirii Gorniak.

La dorinţa Patriarhului Gavriil, ieromonahul Tadei se reîntoarce la Patriarhia din Peci, în anul 1949, şi devine vicar al acesteia. În 1955, din motive de sănătate, egumenul Tadei, având dezlegarea Patriarhului Vichentie, se întoarce pentru a doua oară în eparhia Branicevo. În această eparhie a fost o vreme preot paroh în satele Peci şi Klenovaţ şi în parohia Şapinska, iar apoi, din 1957, stareţ al Mănăstirii Gorniak. La începutul lui Noiembrie 1959, egumenul Tadei a primit dezlegare canonică pentru a pleca în Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte, aflată sub jurisdicţia Patriarhului Ecumenic de la Constantinopole. După patru luni încheiate, egumenul Tadei, cu acordul autorităţilor greceşti, a părăsit Hilandarul şi Sfântul Munte, întorcându-se în patrie. Aici a fost, o vreme, paroh în satul Bistriţa, apoi stareţ al Mănăstirii Tuman. La dorinţa părintelui, în 1962, a fost rânduit la stăreţia Mănăstirii Vitovniţa. A petrecut în această slujire vreme de zece ani, pentru ca, în cele din urmă, slujind ca paroh în Vlaşki Dol, să fie pensionat, apoi aşezat la stăreţia Mănăstirii Pokainiţa de lângă Velike Plane şi ca duhovnic al Mănăstirii Tuman, iar apoi, pentru a doua oară, la stăreţia Mănăstirii Vitovniţa.

Arhimandritul Tadei, stareţul Mănăstirii Vitovniţa, a trecut la Domnul pe 13 Aprilie 2003, în satul Bacika Palanka din Voievodina, în casa credincioşilor ce s’au îngrijit de stareţ în ultimi ani ai vieţii sale pe pământ printre noi, păcătoşii.

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Sfințirea Apelor de Bobotează în 1932. În prezența Regelui Carol al II-lea, a Prințului Mihai de România, a Patriarhului Miron Cristea și a Prim-Ministrului Nicolae Iorga

Sfințirea Apelor de Bobotează în 1932. În prezența Regelui Carol al II-lea, a Prințului Mihai de România, a Patriarhului Miron Cristea și a Prim-Ministrului Nicolae Iorga

Oratoriul “Patimile după Sfântul Matei” (Страсти по Матфею), de IPS Mitropolit Ilarion Alfeiev

Oratoriul “Patimile după Sfântul Matei” (Страсти по Матфею), de IPS Mitropolit Ilarion Alfeiev

Înaltpreasfinţitul Ilarion Alfeiev (Иларион Алфеев, n. 24 iulie 1966, Moscova), prelat, teolog și compozitor rus. Arhiepiscop ortodox rus, din 2009 mitropolit de Volokolamsk și conducător al Direcției de Relații Externe din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse. Între 2003-2009 a fost episcop al Vienei și Austriei și reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse la instituțiile europene.

oratoriu-alfeiev