Halloween. Cântece de petrecanie [pamflet]

Snobismul românesc pictează iar la zebre. Deunăzi întindea o nouă trecere de pietoni peste aşteptările unora. Dacă religia se exporta cel mai bine cu vasele antice de comerţ, astăzi comerţul face religia. Şi aceasta chiar la el acasă, adică pe vapor. Căpitanul de husari Harry Potteră îşi debarcă discret poteraşii. Îi va trimite ca spioni dezinteresaţi, bonomi şi cu pohtă de cash. El ştie că piatra filozofală e o abstracţiune. El ştie că prostia e singura găină cu ouă de aur. De aceea va stoarce aurul din buzunarele entuziaştilor trendului.

Bine aţi venit în ţepele lui Vodă, Primăria Bran şi Castelul Groazei vă oferă spaime romantice şi groaze la pachet! Cu samurul pe spate şi cu mustăţile unse, Ţepeş-Vodă taie vârtos, din parcare, bilete pelerinilor adrenalinei. Ei au plătit, deci pretind. Aşa că vor avea un Halloween rustic. Asociat cu Bram Stocker, Vodă are parte de câştig bun din comerţul cu acadele cap-de-mort, în expansiune la porţile Valahiei. Expert în sabotaje rutiere, Măria-sa-mpânzeşte ţinuturile cu-ardei scopiţi de rod şi-umpluţi cu praf de puşcă. La noapte vrăjmaşul va da buzna sau, cum îi place-a spune, năvală. Boiarii, fani ai dovleacului copt, jubilează. La fel şi norodul spărgător de seminţe rotunde ca galbenii din pungă. Astă seară omul care-aduce bezna va intra-n cetate.

Vodă a pus străji cu usturoi la grindă, morţii au fost unşi cu alifie anti-înviere. Divanul s-a înghesuit în sobele înalte de la curte şi-şi rumegă încetişor giubeaua. Fura-se-va părintele bostanilor din lumea-ntreagă? Rămâne-vor veliţii făr’ de-arginţi curaţi şi Vodă fără de paftale? Ascuns sub şapte lacăte, Marele Dovleac doarme un somn galben şi dulce-amărui. Valahii ţin la el ca la sarică, exportul de astfel de bostani e pâinea lor şi-a pruncilor ce-i udă. Neamurile toate se dau în vânt după bostanul valah, zice-se că-l alungă pe ducă-se pe pustii şi mai departe.

Plocon balaurului. Vodă, ca în fiecare an, are diplomaţia să nu se bată-aiurea. Monopolul dovlecesc va rămâne la el, turmele de ţigăi, de robi şi de roabe vor rămâne la vrăjmaş. Proptiţi în sâneţe, bravii noştri paznici cu gust pentru bătaie rămân proşti în faţa luminăţiei tronului. Omul care-aduce bezna iar le-a scăpat, ajunge-l-ar opt criveţe şi-un ger de Bobotează! Apuca-l-ar urâtul la drum de noapte, umfla-s-ar cât foalele fierarului! Roi-i-ar viespile hoitul lui de dihanie prefăcută-n om.

Vodă a decretat veselie generală, norodul să se desfete cu dovleci vârâţi în sobă. Zdrobitu-s-au puterile răului, fantomele-au fost puse la-ndreptat cuie de raclă. Vodă e necruţător cu duşmanii pungii lui. Pe moroii iute-scăpători din humă i-a pus binişor la răcoare – lălăi-vor veşnica cu gurile pline de propria colivă. Vajnic dedaţi la sânge fecioresc, vampirii pusu-s-au la proţap, şi fost-au straşnic botezaţi cu mujdei. Stafiile, hoaţele ne-ndemânatice-ale Marelui Dovleac, fost-au dezbrăcate de cearşafurile lor şi trimisu-s-au pe miriştea lui Iosafat, în pământul oaselor albe. Imobilizaţi pe năsălii, godacii fripţi apasă greu masa lui Vodă. Colinde de Halloween şi vinuri de viaţă lungă, măsline umplute cu sâmburi de măslină şi peşti mucenicind pe jerăgai. Potop de s-ar stârni şi acest praznic furtunos nu fi-va turburat.

Stele cu coadă şi cai verzi pe câmpiile albe ale lunii. E vreme de dat în bobi şi de speriat megieşii paşnici. Prăsiţi în fântâni rele, vârcolacii fi-vor puşi să bea cu şpriţ cenuşa trupului. Liliacul, rudă cu-ntunericul, va fi-mbiat cu lavandă, prins, decapitat şi lansat în Cosmos întru a lui cucerire. Harry Poterră s-a fript, pe valah nu-l înşeli cu una, cu două. Va încerca într-alt timp, dar tot aici, la nepoţii naivi ai acestor ţărani încăpăţânaţi şi ironici. Ei ştiu o frecţie logică la un cap de lemn: nu poţi alunga urâtul tot prin urât. Cuiul nu scoate alt cui decât în bricolaj. Nu-l poţi alunga pe dracul cu masca lui pe faţă şi nici nu-l poţi îmbuna cu poale-n brâu. Iar dacă-n cărţile cu buchi urâtului i se spune frumos, atunci urâtu-acestui praznic n-are nimic vrednic de privit.

Bezna din bocanci ni s-a urcat la cap. Unii mai trag nădejde-n forţa maternală de la Apaca. Aceia încă visează aerisirea acestui neam sortit să-şi câştige luciditatea numai la Loto. Şi aceasta numai de Apocalips. Apocalips când se va da pe faţă şi faptul că Marele Dovleac era, de fapt, capul fără ochi al gânditorului de la Hamagia, obosit de-atâta cogitaţie.

[P] Cărțile pe care le cauți!

Octavian Dărmănescu

Textul a apărut inițial în revista OrthoGraffiti, nr. 1 / noiembrie 2008, editor Laurențiu Dumitru.

Se va prelua cu precizarea sursei : Pelicanul din pustiu

Reclame

Posted on 25 octombrie 2017, in Octavian Dărmănescu, Restituiri and tagged , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: