Simboluri şi semnificaţii în videoclipul melodiei „Where’s the Revolution” (Depeche Mode)

Simboluri şi semnificaţii în videoclipul melodiei
„Where’s the Revolution” (Depeche Mode)

de Antonio Boloţ

Revoluţie spirituală, începută acum 2000 de ani de Mântuitorul Hristos, mereu mai buni decât răi, nu revoluţie neomarxistă!

Piesa muzicală Where’s the Revolution este de pe albumul intitulat Spirit, pe care trupa Depeche Mode l-a lansat oficial în data de 17 martie 2017. Regizorul videoclipului e olandezul Anton Corbijn, un „tătic” în domeniu, creator al unor filme de succes.

Videoclipul pe care îl vom analiza în continuare este realizat aproape în întregime alb-negru, aspect ce conferă mesajului transmis o notă gravă, o aură de apriorică clasicitate, dar şi suport pentru ca muzica să poată fi inteligent „gustată” cu ajutorul imaginilor.

Artiştii cu bărbi lungi, care apar la începutul şi la sfârşitul videoclipului, sunt imaginea stereotipă a corifeilor comunismului-ateist Lenin, Stalin şi Marx, cei care au împins lumea precum o ladă de gunoi spre distrugere.



La minutul 1:11, dar şi în alte câteva cadre, se observă pe zid crucifixul în dreapta lui Dave, sus, adică sub o fereastră, loc prin care intră lumina în întunericul gol al clădirii ce seamănă cu un siloz comunist părăginit. Reflectarea falimentului comunismului pe care încă mai încearcă unii să îl reînvie sub alte înfăţişări prin „revoluţii” (de fapt manipulări prin care omului i se confiscă libertatea) roşii sau de diferite culori curcubeice… De aceea Dave Gahan zice ironic şi hotărât în refren, fără să-i mai întrebe pe militanţi,
Where’s the Revolution


Dave Gahan se prezintă cu mâinile întinse, imitând ipostaza Mântuitorului Iisus Hristos răstignit pe cruce, transmiţând astfel un mesaj creştin. Există două căi pe care le putem urma în viaţă, cea a asumării crucii, a vieţii şi a învăţăturii Mântuitorului, cale ce redă omului reala libertate şi demnitatea de persoană cu suflet veşnic, şi calea revoluţiilor şi a ideologiilor seculare de tot felul, care manipulează mulţimile, depersonalizând omul şi folosindu-l, exploatându-l precum un animal de către societatea comunistă sau consumeristă, două feţe ale aceleiaşi perspective materialiste asupra vieţii. Omul devine un obiect la îndemâna păpuşarilor din umbră care-l transformă, degradându-l, din cineva în ceva de unică folosinţă.

Grupul de bărbaţi îmbrăcaţi la fel, purtând bască proletară şi defilând milităreşte la începutul clipului, apoi având o coregrafie ce schiţează un joc al dezordinii organizate, am putea să-l interpretăm ca făcând referire la anii cruzi, sângeroşi ai bolşevismului în Rusia şi în Europa de Est. Un timp istoric caracterizat prin teroare, foame şi oameni ucişi pentru că refuzau ateismul, nedorind să se lepede de valorile tradiţionale creştine.

Spre deosebire de această perioadă a „virilităţii” criminale, a dogmatismului absurd, grupul de femei cu steaguri exprimă un alt tip de abordare a „revoluţiei”, de data aceasta în Occident, în lumea liberă de comunism. Însăşi vestimentaţia tinerelor cu chipiu şi veston spune multe despre noua propagandă. Faptul că sunt îmbrăcate sumar, indecent de la brâu în jos trimite la aşa-zisa „revoluţie sexuală”, la promovarea hedonismului „eliberator”, tot în scopul de a înrobi cumva oamenii, îndepărtându-i prin metode „soft” de biserică, de Dumnezeu şi de mântuire. O imagine a femeii în totală contradicţie cu felul cum este ea reprezentată, iconizată în biserică, – chipul evlavios şi cuviincios al femeilor sfinte ortodoxe. Se perverteşte imaginea curată, creştină a femeii-mamă, decăzând-o prin influenţa mass-media în starea de obiect-stimulator al plăcerilor neînfrânate. Să nu mai vorbim despre „corectitudinea politică” şi neomarxismul ce doresc să-şi întindă tentaculele peste tot prin susţinătorii lor, promovând nefirescul.

Deşi videoclipul este alb-negru, regizorul lasă totuşi să fie vizibilă de câteva ori o culoare, – roşul. Ea apare pe pânzele steagurilor purtate de femei, semn al ideologiei patimaşe comuniste, al idolatriei, al nebuniei şi al aprinderii iraţionale a dictatorilor exterminatori, dar aceeaşi culoare se mai află şi pe sacoul lui Dave Gahan. Roşul ciclamen capătă aici un alt sens, fiind acompaniat discret de crucea aşezată pe perete. Haina roşie este un simbol arhetipal, amintind de haina cu care a fost acoperit Mântuitorul Hristos, în semn de batjocură, în timpul pătimirilor, şi pentru care ostaşii romani au aruncat sorţi. În definitiv, roşul mai poate semnifica sângele martirilor vărsat pentru apărarea şi mărturisirea adevăratei credinţe. Un îndemn la asumarea crucii şi a muceniciei, de orice fel ar fi ea.

Versurile „Who’s making your decisions? / You or your religion?” e firesc să provoace ridicări dezaprobatoare de sprânceană omului credincios, creştinului practicant. Nu putem concepe ca fiind un adevăr ceea ce prima strofă a melodiei sugerează, că omul e ţinut jos şi minţit deoarece în deciziile sale acceptă preceptele religioase. Într-un mod nediscriminator şi greşit autorii versurilor pun pe acelaşi plan credinţa religioasă a omului cu influenţele guvernului, ale ţărilor şi ale patriotarzilor în societate. Pentru noi Ortodoxia este religia libertăţii adevărate, a iubirii şi a unităţii, iar asumarea sa corect aduce doar bine, daruri nepreţuite de la Dumnezeu. „Dumnezeu este o libertate realizată, omul este o libertate pe cale de a se realiza, pe cale de a se împlini.” (Nikolai Berdiaev) Aşadar, ideea acestor versuri nu concordă cu simbolurile creştine din videoclip, pe care am încercat să le explicăm în prima parte a analizei noastre.

Pe de altă parte, în viziunea mea, aceleaşi versuri ar putea fi interpretate în răspăr (ca o critică a noilor forme de religie actuale de sorginte New Age), adică în sensul simbolurilor creştine identificate până acum în clip, deşi nu sunt sigur că aş fi pe placul textierilor. Chiar dacă Dave Gahan a cântat melodii ca Personal Jesus şi Policy of Truth, după ani botezându-se creştin-ortodox, nu trebuie să cădem în eroarea de a considera că trupa Depeche Mode este una religioasă. Pot fi găsite clipuri sau frânturi de versuri cu simbolistică creştină, sau care pot fi interpretate în acest registru, dar nu întotdeauna. Astfel că versurile primei strofe ne pot dezvălui tendinţa vremurilor actuale, când omul se autodivinizează, autoidolatrizându-se şi considerându-se măsura tuturor lucrurilor, arogându-şi dreptul, nu şi responsabilitatea, de a dispune de libertatea totală pe care i-o poate oferi viaţa destul de scurtă, totuşi. Cultul eului poate deveni propria religie, cu urmări nefaste pentru cel care uită de biserică şi de Dumnezeu.

Totul se încheie cu cei trei bărboşi care se descotorosesc de steaguri, trântindu-le jos, simbol al eşecului oricărei ideologii şi revoluţii fără de Dumnezeu. „Uită-te la ţările în care au avut loc revoluţii: a reuşit vreuna? Niciuna!”(1).

Notă:
(1). Ieromonahul Simeon Grigoriatul – Un interviu neconvenţional

 

Anunțuri

Posted on 22 Martie 2017, in Video and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. Buna ziua,
    S-a intamplat sa aflu de comentariul dvs la clipul DM, lucru care mi se pare inedit si foarte interesant 🙂
    Dintr-o placere a dialogului, imi permit, la randul meu, sa fac cateva observatii, cu toate ca desfasurarea unui asemenea arsenal de argumente din partea amandorura poate parea amuzanta pentru cei neapropiati de DM 🙂
    Per ansamblu, clipul il interpretez exclusiv in cheie politica, nu spirituala (aici mi se va raspunde ca albumul se numeste „Spirit”, e adevarat). Asta deoarece aproape toti termenii sunt de natura politica: revolution, rights, government s.a.
    Citesc, din contra, mesajul melodiei ca fiind in favoarea re-infaptuirii unei revolutii, folosind o simbolistica marxista, lucru care mi se pare putin periculos, avand in vedere ca tinerii de azi flirteaza cu utopiile de stanga si afiseaza cu usurinta simbolurile asociate (Che Guevara, steaua sovietica). Revolutia este un termen de stanga si asocierea cu barbile parintilor fondatori ai comunismului (apropo, al treilea nu e Stalin, ci Engels) este o trimitere directa la Revolutia de la 1917 ca modalitate radicala de schimbare sociala.
    Dave predicand de la tribuna e o paralela cu Lenin, care propovaduia multimilor urcat pe camioane si tribune improvizate. Versurile ciudate si aparent fara legatura cu restul textului de la final, „The train is coming / Get on board”, mi-au amintit, de altfel, de trenul cu care Lenin s-a intors din exilul elvetian, via Germania, la Sankt Petersburg, insotit de alti revolutionari si aclamat de proletariat. Pot fi considerate un indemn catre ascultator sa actioneze, in linia textului.
    Restul elementelor merg in aceeasi directie: grupurile de dansatori, rosul steagurilor si al sacoului.
    In opinia mea, oricat am incerca, nu putem nicidecum gasi in mesajul melodiei sau al clipului un indemn catre reintoarcerea catre spiritualitate, iar catre cea crestin-ortodoxa cu atat mai putin (in ciuda convertirii volens-nolens a lui Dave, prin casatorie).
    E adevarat ca nu observasem forma de sub fereastra, care aduce a crucifix, insa fara a fi unul real. Oricum, sunt de acord ca nu poate fi intamplator. In acest caz, acest simbol, impreuna cu aruncarea ostentativa a steagurilor de la finalul clipului sunt singurele elemente care contrazic intelegerea ca ideea de revolutie „ca la 1917” e buna.
    De altfel, Martin lucreaza cu contradictii in textele sale. Iar Anton Corbijn nu e Stanley Kubrick, sa cautam la el tot felul de simboluri ascunse.

    • Comentariul de pe you tube la noul videoclip Depeche Mode e facut de catre autorul articolului de mai sus, Antonio Bolot. Contul de pe care s-a postat, „To Be”, e o abreviere de la Toni Bolot. Fara nicio teama, nu e plagiat. O dovada poate fi si faptul ca acel comentariu poate fi sters oricand, daca ar fi nevoie. De la acele cateva randuri scrise initial de catre mine pe facebook, pe urma pe you tube, ca un scurt comentariu la postarea d-lui Laurentiu Dumitru cu videoclipul „Where’s the Revolution” am dezvoltat textul care are forma actuala. Asa e, citind inainte de publicare articolul unui prieten, mi-a amintit ca e vorba de Engels, dar am vrut sa las triada initiala, comunisti sunt doar, toti ca unul. Eu cred ca din cauza ca anul acesta se implinesc 100 de ani de la Revolutia bolsevica, videoclipul e un remember, dar nu apologetic, ci, sa zicem, didactic, de a prezenta pe scurt tinerilor un sistem totalitar al secolului XX, comunismul, britanicii fiind in Razboiul rece contra acestui sistem. Dat fiind faptul ca parinti ai Bisericii, unii fosti detinuti politic, au spus despre comunism ca a fost cea mai mare erezie din istoria umanitatii, din cauza zecilor de milioane de oameni ucisi, nu poti ca atunci cand vine vorba despre comunism sa nu implici in judecarea lucrurilor dimensiunea spirituala, credinta religioasa, in cazul nostru Ortodoxia. Ar mai fi putut fi scrise in articolul meu niste lucruri, dar le voi scrie in acest comentariu. Dave Gahan stand la acea tribuna cu mainile intinse precum Mantuitorul pe cruce, vazandu-se discret pe zidul din spatele sau crucifixul, aceasta scena eu o vad ca fiind una care transmite un mesaj crestin, nu legat de istoria propagandei comuniste. Spun acestea din urmatoarele motive: acea tribuna, prin textura lemnului din care e facuta trimite la lemnul Sfintei Cruci, chiar foarte subtilele parca semne de curgere a unui lichid, in partea de sus, frontala, a tribunei, trimite la sangele Mantuitorului scurs pe cruce. In plus, felul cum sunt dispusi ceilalti doi parteneri de trupa in fata tribunei, jos, oarecum simetric de o parte si de alta, creeaza o imagine arhetipala, un efect de deja vu, inchipuindu-i pe cei doi talhari rastigniti langa Mantuitorul pe Muntele Golgotei. Deci, la tribuna, in locul lui Dave, nu pot sa-l vad pe Lenin predicand ateismul. Eu vad acolo scena Rastignirii. Sa stiti ca eu nu am cautat simboluri ascunse, in timp ce am vazut prima data videoclipul in minte mi-a venit oarecum firesc decodificarea lui si, deci, jumatate din ideile articolului. Dupa ce l-am vazut a doua oara, mi-au venit idei pentru a doua jumatate. Pentru mine acest exercitiu exegetic a fost si o experienta spirituala. Nu sunt cinefil, ma ocup mai mult cu exegeza literara. Apreciez modul in care interpretati Dvs. videoclipul. Asta e frumusetea diversitatii de viziuni, fiecare vedem si interpretam arta sau realitatea in conformitate cu experienta, lecturile si felul propriu de a fi. Va doresc toate cele bune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: